Creativitatea și Metacompetențele: cheia educației copiilor noștri pentru o lume în schimbare

Suntem cu toții parte a acestei transformări profunde a societății. În raportul "The Future of Jobs" realizat de World Economic Forum, se estimează că, până în 2025 , aproximativ 85 de milioane de locuri de muncă existente vor fi automate, în timp ce 97 de milioane de roluri noi vor apărea. Acesta este doar unul din elementele care indică transformările semnificative ce ne vor afecta viața în următorii ani și ține de noi cum percepem aceste schimbări. Le putem privi atât din perspectiva pierderii cât și a potențialului, ce vine din partea avansului tehnologic, schimbării peisajului economic și social.

Sigur, aceste schimbări uriașe se întâmplă la nivelul întregii lumi și ne forțează într-un fel sau altul să căutăm soluții. Insă provocându-ne să nu căutăm doar soluții de supraviețuire, ci să descoperim modalități de a manifesta natura și menirea omului, aducând mai mult bine în această lume, pentru cât mai mulți oameni.

Privind spre copiii noștri, ne întrebăm inevitabil: care ar fi competențele pe care aceștia trebuie să le dezvolte, încă de la vârste mici, care să genereze, la rândul lor, competențele necesare pentru a reuși în viață de adult?

Și aici intervine literatura de specialitate, care ne introduce în conceptul de metacompetențe. În baza acestora, mintea fiecărui copil poate să producă competențele de care va avea nevoie peste 10 sau 20 de ani. Așadar, găsim definite patru metacompetențe: autonomia, disciplina, capacitatea de a identifica oportunități și gândirea de designer.

Gândirea de Designer - o nouă viziune asupra educației

Există astăzi credința că designul se referă mai mult la modul în care arată lucrurile. Poate pentru că este un cuvânt care de obicei este asociat cu obiecte deosebite, scumpe, din zona de artă, greu accesibile, poate mai puțin utile. Însă designul încapsulează interconectarea diferitelor elemente, de formă, funcție, context, cultură, sustenabilitate sau etică. Nu este doar o activitate, ci un proces extrem de complex care implică înțelegerea modului subtil în care funcționează lucrurile. Cere constant nu doar o deschidere a minții ci și a sufletului spre intelegerea provocărilor cu adevărat mari ale societății în care trăim.

Astfel, gândirea de designer este de fapt o filosofie care pornește de la ideea că Natura reprezintă creația perfectă a acestei forțe Universale. Pentru a crea ceva nou, ceva care să aducă mult bine în această lume, noi oamenii trebuie să gândim și să simțim ca niște designeri.

Caracteristica principală a gândirii de designer este orientarea spre oameni, având în centrul său compasiunea. Cei cu o gândire de designer sunt confortabili cu ambiguitatea, nu se tem să greșească sau să primească feedback, își asumă riscuri și utilizează creativitatea ca resursă pentru a crea ceva cu adevărat valoros pentru omenire. Iar valoros nu înseamnă ceva deosebit, scump, greu accesibil sau mai puțin util.

Formarea Gândirii de Designer la copiii noștri

În esență, formarea unei gândiri de designer la copiii noștri reprezintă un parcurs care începe încă de la vârste fragede, prin acordarea timpului liber pentru a rămâne conectați la lumea lor interioară, prin crearea unui mediu care să susțină exprimarea creativității, prin încurajarea lor să experimenteze prin joc, să caute răspunsuri la curiozitățile lor și să descopere lucruri noi. Și poate continua cu îndemnul spre căutarea permanentă a înțelegerii omenirii la un nivel mai subtil, a interconectivității noastre ca omenire, cu mediul înconjurător, cu Universul.

Prin cultivarea acestui tip de gândire, copiii își dezvoltă compasiunea, capacitatea de a înțelege mai bine diferitele perspective și nevoi, capacitatea de a utiliza conștient creativitatea ca resursă pentru rezolvarea problemelor, abordând sarcinile complexe cu reziliență, imaginație și autenticitate.

Toate acestea sunt abilități esențiale pentru adaptarea și navigarea viitorilor adulți într-o lume în continuă schimbare și, de ce nu, instrumente care să-i ajute în găsirea unui echilibru între diversele constrângeri impuse de timpurile lor și atingerea potențialului personal.