Explorând Natura Timpului și Creativitatea
A devenit tot mai evident faptul că societatea modernă îi grăbește pe copiii noștri să crească cât mai repede, mai întâi cognitiv, apoi emoțional și social. Îi împinge pe copii să învețe să citească înainte de a începe școala și îi bombardează, încă de la o vârstă fragedă, cu ideea că succesul înseamnă să câștigi, iar câștigul înseamnă totul. Mai târziu, în școală, timpul petrecut în clasă crește cu fiecare an școlar, iar timpul pentru joacă și interacțiunea informală cu alți copii scade.
Foarte des, în jurul lor apar mesaje despre importanța notelor și presiunea ca alegerile făcute la școală le vor determina întreaga viață. Astfel, copiii ajung să fie mereu pe fugă. Cu foarte puțin timp liber pentru a încerca lucruri noi, a experimenta, a se juca, a socializa și, din păcate, adesea decid că, dacă nu sunt "talentați" la ceva, ar trebui să renunțe.
Ca părinți, simțim adesea presiunea de a ne conforma normei sociale care așteaptă de la copiii noștri să fie întotdeauna disciplinați, organizați, conștienți, ambițioși și niciodată morocănoși sau argumentativi. Poate fi copleșitor modul în care parenting-ul modern implică adesea împingerea constantă spre succes ca mijloc de protecție împotriva disconfortului eșecului. Din păcate însă, această abordare merge împotriva naturii, deoarece în etapele de dezvoltare a abilităților, eșecul este indispensabil procesului de învățare, la fel cum este și timpul cu cele două aspecte ale sale.
Dar care este adevărata natură a timpului? Chronos și Kairos
Adulții concep în general timpul ca pe un element greu de înțeles fundamental, ceva ce curge liniar, ce poate fi măsurat de ceasul de la mână și organizat de calendar. Privim toate evenimentele universului și ale noastre implicit, cum se succed într-o ordine ce ne este dată: trecut, prezent și viitor. Trecutul îl simțim ca pe ceva ce nu mai poate fi modificat, iar viitorul îl privim ca pe ceva deschis. Prezentul este ceva ce rareori trăim conștient.
În mitologia greacă, Chronos și Kairos reprezintă două aspecte diferite ale timpului. Chronos este modul în care măsurăm zilele și viața noastră cantitativ. Ca orice lucru măsurabil din viața noastră, învățăm repede să ne îngrijorăm când ne raportăm la el. Cultura noastră ne învață încă din copilărie să "Nu irosim timpul", "Timpul nu așteaptă pe nimeni" și "Timpul înseamnă bani". În consecință, creștem temându-ne că îl vom risipi și că ne va lipsi. Deja la vârsta adultă, timpul devine restrictiv, iar în încercarea de a rezolva cât mai multe lucruri din agendă, el devine un important consumator de vitalitate. Este punctul care marchează căderea în capcana dată de ideea că timpul Chronos ne va consuma, dacă nu îl urmărim în mod constant și nu încercăm să îl controlăm, consumându-l eficient. Iar această goană este fără de sfârșit.
Kairos, în schimb, este timpul calitativ al vieții. Timpul Kairos nu este măsurat în unități de timp, ci în semnificație și impact. Este marcat de momentele ce aduc mult sens vieții noastre, cele care ne transformă. Kairos poate fi privit ca o ruptură în timpul cronologic.
Oare cum percep copiii timpul?
La începutul secolului trecut, psihologul elvețian Jean Piaget a avut un impact semnificativ asupra cercetărilor legate de percepția timpului la copii. În teoria sa, el a descris cum copiii mici explorează mediul înconjurător prin simțuri și acțiuni. Înțelegerea lumii fizice este ancorată în cunoașterea senzorială și motorie. Abia în perioada de tranziție de la șapte la opt ani, când copiii ajung la stadiul operațional concret, ei încep să gândească logic și să manipuleze reprezentările simbolice care îi ajută să rezolve probleme complexe. Conform lui Piaget, copiii mici nu sunt capabili să evalueze timpul în mod precis înainte de a dobândi capacitatea de a raționa logic despre el. De exemplu, copiii evaluează duratele ca funcție a cantității de muncă sau efort depus. Piaget a observat că acei copii cărora li s-a cerut să așeze discuri de plumb sau discuri de lemn într-o cutie pentru o perioadă dată au considerat că sarcina cu greutăți de plumb a durat mai mult decât cea cu lemn, deoarece a necesitat un efort mai mare. Judecățile de timp ale copiilor mici sunt, prin urmare, dependente de context și strâns legate de situația în care timpul este experimentat.
Astfel, copiii, prin natura lor, trăiesc în timpul Kairos, unde o zi se contopește cu alta, plină de momente semnificative, unde ceva nou și neașteptat poate să se întâmple. Din păcate, această fereastră de timp, în care copiii noștri stau în principal conectați la Kairos, nu durează mult. Vedem astăzi cum copiii sunt învățați să trăiască în timpul Chronos, mergând mereu înainte în goana de a marca completarea unei liste aparent fără sfârșit de activități — școală, teme, sporturi, lecții de muzică, limbi străine, meditații. Prea des, aceste activități nu sunt realizate pentru ceea ce oferă în prezent, ci pentru un obiectiv îndepărtat, cum ar fi admiterea la liceu sau la o facultate de top. Bineînțeles că aceste obiective sunt extrem de importante în viața oricărui copil. Însă la fel de important este și acel interval din zi în care copilul ar putea avea timpul liber necesar să exploreze, căutând să înțeleagă modul în care funcționează această lume.
Cum îi putem ajuta pe copiii să rămână mai mult în starea de Kairos?
Este deosebit de important ca ai noștri copiii să intre în contact cu aspectele legate de timp în cadrul familiei. Familia exercită o influență semnificativă asupra valorilor și credințelor pe care copiii le adoptă. Explorarea acestor concepte în dinamica familială permite copiilor să-și aprofundeze înțelegerea timpului, cu toate aspectele sale și să urmărească formarea unui model sănătos de abordare a timpului, care să devină, în viața adultă, un reper valoros în căutarea echilibrului personal. Dacă timpul cronologic, cu natura sa liniară, îi ajută să-și gestioneze rutinele zilnice și responsabilitățile, timpul Kairos îi pune în contact cu momentele semnificative și transformatoare, îmbogățindu-le percepția despre viață dincolo de materialitate.
Un alt pas important în sprijinirea copiilor noștri să trăiască mai mult în timpul Kairos este să îi eliberăm de unele dintre anxietățile noastre legate de succesul lor în viața de adulți și să le oferim timp liber. Un timp liber în care să poată explora, să poată experimenta chiar și plictiseala, căci fără timp să se plictisească, copiii își pierd capacitatea de a gândi creativ. S-a scris mult despre beneficiile de a te simți "plictisit", deoarece plictiseala este adesea un element care îi motivează pe copii să caute idei sau proiecte care îi interesează, stimulându-le astfel creativitatea.
Astfel, timpul Kairos poate apărea oriunde, atâta timp cât copilul are suficient timp liber și liniște interioară pentru a alege ce îi aduce cu adevărat bucurie în viața sa, fără a fi constant sub presiune. Și bucuria poate să vină dintr-o plimbare în aer liber, din jocul liber, din lecturarea unei cărți, realizarea unui desen, ascultarea melodiilor preferate, dintr-o conversație sau meditație. Doar în acest spațiu, libertatea de a-și urmării pasiunile și curiozitățile se transformă într-un timp hrănitor pentru copil, în care el rămâne conectat la intuiție, devine atent, deschis și în armonie cu înțelepciunea Universului.
Iar această libertate se transformă de fapt într-un act de îngrijire a sinelui, pe care un copil are nevoie să îl exerseze încă de la vârste mici.
Comments